AROMATERAPIE Ameliorarea sau vindecarea diferitelor boli pe calea aromelor sau/şi a parfumurilor, dar şi a unor produse volatile sau odorizante extrase numai din plante aromatice poartă denumirea de aromaterapie sau terapia cu ajutorul aromelor. Cât de veche este această practică ne-o spun chiar descoperirile arheologice care aduc la suprafaţă argumente privind arta mumificării şi unde se foloseau substanţe cât se poate de naturiste în vederea îmbălsămării mai marilor vremii. Şi totuşi această veche tradiţie este tratată într-un mod ştiinţific abia la sfârşitul secolului 19.
       Apariţia şi dezvoltarea chimiei organice a permis dezvăluirea treptată a secretelor esenţelor aromatice (substanţe uleioase volatile şi mirositoare extrase din plante). Numeroasele studii ştiinţifice publicate (studii fitochimice precise, cromatografii, spectrografii) confirmă pe zi ce trece temeiul noţiunilor tradiţionale ce decurg dintr-un simplu empirism. Astăzi ştim că esenţele aromatice reprezintă combinaţii de numeroase structuri chimice care le conferă proprietăţile lor terapeutice. Ele sunt antiseptice generale şi locale, dezintoxicante, remineralizante, anticelulitice, stimulatoare, reechilibrante, diuretice, antireumatice. Majoritatea au proprietăţi hormonale (hormoni vegetali).
       Esenţele sunt produse stimulante folosite pe cale internă (orală) sau pe cale externă, ele fiind şi parfumuri. Pe cale internă se prescriu singure sau asociate, pure sau dizolvate în alcool sau solvent, sub forma de picături, capsule gelatinoase sau comprimate
       Pe cale externă se folosesc sub formă de fumigaţii, inhalaţii, frecţii, pomezi, creme-geluri, băi generale sau locale. Esenţele acţioneaza puternic pe cale externă pentru că penetrează în straturile profunde ale pielii, ajungând în sânge, care le poartă în tot corpul.